Punct.Si de la capat

Si o luam de la capat. Ca in fiecare an, pe vremea asta, incepe nebunia. Si ma refer la nebunia Craciunului. De fapt, intreaga luna decembrie e un haos total. Totul incepe cu Mos Nicolae. Incep ofertele in magazine, bomboane, ciocolata, totul din jur te face sa cheltuiesti. Totul se transforma intr-o ispita.

Cel mai deprimant lucru este faptul ca nu ninge. Cine a mai auzit de iarna fara zapada? De Craciun fara zapada? Afara ploua, ploua si iar ploua. E deprimanta vremea. E frig si ploua. In loc sa ma plimb prin parcuri si sa aud cum scartaie zapada sub cizme, stau in casa si ma uit cum ploua. Sub plapuma, cu o cana de ceai verde in fata, un bol plin de bomboane in ciocolata si un film bun, asa se deruleaza o dupa masa deprimanta de iarna.

Ca tot vin sarbatorile, nu te poti abtine. Trebuie sa iesi in multime, trebuie sa cumperi cadouri pentru cei dragi. Si asa te avanti. Mergi intr-un mall, pentru ca acolo reusesti sa gasesti toate magazinele. Ajungi sa regreti la un moment dat; in momentul in care vezi multimea care se arunca asupra produselor aflate la promotie. O adevarata tiganie. Obosesti doar cand vezi hienele cum se arunca; nici nu mai vorbesc de acele cozi interminabile. Si de fiecare data, tu, ai ghinion. Nimeresti la o casa unde se blocheaza coada; fie din cauza casierului, fie din cauza unui client care se hotaraste ca vrea produsele pe doua bonuri sau pur si simplu isi da seama ca nu are bani destui sa plateasca cele cumparate. Si uite asa iti trece tot entuziasmul sarbatorilor de Craciun. Degeaba ai colinde pe fundal, degeaba sunt craciunite la fiecare pas...pur si simplu cozile iti mananca nervii. Colindele care se aud in mall-uri sunt de fapt melodii cantate de diversi artisti, muzica comerciala de fapt. Ei strica melodiile. Si in loc sa auzi colinde in limba materna, te trezesti ca auzi tot felul de versuri in diferite limbi.

Si apoi, ca tot vorbesc de colinde, nu trebuie sa uit de nelipsitii colindatori. In functie de regiunea in care locuiesti, exista diferite traditii. Traditiile dispar..si am impresia ca in ultimii ani, traditiile nu mai prea exista decat in anumite regiuni izolate, regiuni care devin atractii turistice. Colindatorii din ziua de azi nu mai doresc sa impartaseasca acel spirit al Craciunului, acel spirit de „astazi s-a nascut Hristos”. Nu, in ziua de azi colindatorii bat la usa ta, canta repede si cel mai important lucru pentru ei este sa le iasa ceva din tot cantatul lor. Putini se multumesc cu o bucata de cozonac, e clar ca anul urmator nu vor mai veni sa te colinde. Ei asteapta o recompensa baneasca, pe masura interpretarii lor. E trist ca astfel de lucruri se intampla, dar deh, e criza.

Ciudat si cu criza asta; oamenii se plang ca nu au bani, se plang ca nu au serviciu, se plang ca nu sunt platiti pentru tot efortul depus, dar..si aici intervine un mare dar..atunci cand vine Craciunul, parca fiecare are acasa un izvor nesecat de bani. Cosurile sunt pline ochi, mesele de sarbatori sunt pline. Se mananca incontinuu.

Nu stiu ce sa zic. Nu stiu. Craciunul e una dintre cele mai frumoase sarbatori. Pacat ca nu mai exista acele sentimente ca in copilarie. Te trezeai dimineata si vedeai cadourile sub brad. Atunci chiar credeai ca exista Mosu’. Azi, ai tai nici nu se mai chinuie sa iti puna cadourile sub brad. Esti si tu prea mare ca sa cazi prada acelor sentimente.

Cu toate acestea, sarbatorile de Craciun au ceva magic. Si acel „ceva”, in opinia mea, e dat de zapada. Acei fulgi de zapada sunt pur si simplu magia de care Craciunul are nevoie. Inca sper ca o sa am parte de un Craciun magic..

Iubire?!

Cred ca e cel mai comun subiect. Cred ca e printre singurele subiecte care vor dainui atata timp cat vor exista oameni pe pamantul acesta. Va exista si va fi unul din acele motive care „te baga in pamant”.

Tot ce citesti in carti, tot ce vezi in majoritatea filmelor sunt doar idei, momente, iubiri platonice. Exista o diferenta atat de mare intre lumea filmului si viata reala. Viata e mult mai dura. Se pare ca fiecare e pentru el. Se pare ca dupa ce „investesti” in  relatia cu persoana apropiata, tot singur ajungi. Singur si „mizerabil”. Folosesc verbul „ a investi” intr-o forma metaforica: „investesti” sentimente, timp, pur si simplu iti pui sufletul pe tava. Nu vorbesc de relatiile de scurta durata, nu vorbesc de aventuri si nu vorbesc nici de acele iubiri pe care le intalnesti  azi pe site-urile de socializare. Nu trebuie sa ai 2343585 de poze  afisate cu iubitul tau pentru a-i demonstra ca il iubesti. Iubirea o demonstrezi prin fapte, prin gesturi, prin cuvinte. Cateodata chiar si cuvintele sunt de prisos; o imbratisare, un sarut valoreaza mult mai mult.

E pacat, totusi, ca la un moment dat totul se termina. Am auzit ca „dragostea dureaza trei ani”. Inca nu am o parere definita despre acest concept. Stiu ca protagonistii nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti, asa cum te invata basmele. Dar cu toate astea mai stiu ceva. Ceva mult mai important. Stiu ca, desi lumea nu e tocmai roz, si ca, desi exista un amalgam de certuri intr-un cuplu, exista si posibilitatea convietuirii. Asta se intampla doar daca ambele persoane cunosc cuvantul „compromis”. Pentru cei care nu cunosc semnificatia cuvantului si se afla intr-o relatie, ii sfatuiesc sincer sa puna mana repede pe DEX daca vor sa continue relatia..

Cel mai trist moment e atunci cand esti departe de persoana iubita. Cand ajungi acasa si iti dai seama ca iti e dor sa te tina in brate atunci cand dormi. Atunci iti dai seama cat de mult iti lipseste. Cand nu esti langa el. Cand desi l-ai vazut acum cateva ore, incepe sa iti fie dor de el. E sfasietor. Poate ca a sta cu persoana iubita 24/24 h e prea mult..si e adevarat ca fiecare are nevoie de timp pentru sine, fiecare are nevoie de putin „aer”, dar asta nu inseamna ca o relatie nu poate functiona.

Cu toate acestea, imi pare rau de fetele care au o varsta frageda si inca mai cred in acel happy ending. E trist, dar fiecare are un model acasa. Fiecare ajunge sa se poarte, de cele mai multe ori fara sa isi dea seama, aidoma parintilor. Cum parintii sunt un model pentru fiecare copil, acesta vazand certurile, discutiile, comportamentele alor sai, se gandesc ca poate asa e bine. Nu, nu e bine, dar odata adoptat, acest comportament nu se mai poate schimba.

Continui sa cred ca o relatie e asa cum o faci tu. Asa cum ii permiti tu sa evolueze. De fapt, nu e doar vina ta daca o ia pe calea gresita. E vina amandurora.

Sunt curioasa daca oare va citi cineva vreodata ce scriu. O fac de placere si sunt sigura ca nu sunt singura care are aceste ganduri si pareri. Ideile sunt aceleasi, poate doar folosesc prea multe metafore ca sa exprim ce gandesc. Scriu pentru ca imi place. Scriu pentru ca scriu!