Un drum al inceputului:)

    E tarziu.. Bine, poate nu chiar atat de tarziu; putin trecut de miezul noptii. Oboseala se impune, corpul s-ar lasa doborat, dar psihicul e agitat. In linistea mormantala a noptii, se aud, in cealalta parte a orasului, artificii. Sa fie o nunta? Sa fie un alt fel de petrecere? Orice ar fi, cineva celebreaza. Cineva se bucura de aceste momente, probabil cu un pahar de sampanie in mana si cu un zambet in coltul gurii. Cineva lupta impotriva frigului pentru cateva momente de placere, pentru a asista la splendoarea care se intinde pe inaltul cerului. O strangere ferma in brate si noapte devine mai placuta. Frigul e ignorat cu un zambet cald.

    Aceasta atmosfera seamana foarte mult cu una pe care o vom resimti cu totii in cateva zile. Cateva zile pana cand vom fi din nou martorii trecerii unui an si vom participa la intampinarea celui nou. Acest eveniment, sarbatorit de toti pamantenii cam in acelasi timp, sugereaza un nou inceput; un nou drum sta in fata noastra,  asteptand, ca la cumpana dintre ani, sa luam cheia si sa deschidem portita spre acea poteca pe care vom pasi timp de 365 de zile. Fiecare are propriul sau drum, presarat cu ghimpi, aromat de mireasma petalelor de trandafir, indulcit cu mierea fericirii, care, in unele momente este si contagioasa. Acest drum poate fi terenul de lupta al anotimpurilor. Aceste anotimpuri semnificand razboaiele tumultoase duse cu propria persoana sau de ce nu, semnificand acele momente de primavara, cand si corpul se lasa purtat de adierea calda a zilelor ce infrumuseteaza viata. O petala de trandafir cazuta nu denota uitarea, o frunza de copac in bataia vantului nu accentueaza melancolia sufletului, ci mai degraba impune firului existential o alta metoda de abordare a vietii.

    Dar cum intampinam noi acest drum? Si care este cheia? La fel ca majoritatea evenimentelor de rang mondial,  in data  de 31 decembire incepe sa se vorbeasca despre superstitii: culori purtate pentru a atrage norocul, anumite mancaruri pentru a usura "drumul" vietii, bani in buzunare, pahare sparte pentru a "distruge" toate necazurile s.a.m.d. Desi nu recunoastem, aceste superstitii ne influenteaza foarte mult noaptea dintre ani. Dar conteaza oare aceste superstitii? Sunt vorbe din batrani si mereu s-a pus mare accent pe intelepciunea celor mai in varsta, dar nu e momentul sa se ajunga la exagerare, la o anumita lista de superstitii pe care trebuie sa la indeplinesti in noapte dintre ani. Parerea mea este ca, pe langa aceste zicatori, cel mai important este sa zambesti si sa intampini noul an si noul drum cu sufletul incarcat de multumire si optimism. Un zambet la cumpana dintre ani aduce mult mai multa fericire si pace in suflet decat orice superstitie auzita la tv.

    Cheia acestui mare inceput nu trebuie cautata. Nu trebuie platita, nu trebuie inventata. Aceasta se afla chiar in mana ta...sau mai bine zis, cheia este vointa, este optimismul cu care tu esti pregatit sa infrunti o serie de 365 de provocari, pe putin.

    Majoritatea oamenilor din ziua de azi cauta mereu un vinovat pentru drumul pe care se afla. Ei se plang de prea multe furtuni in viata lor si de prea putin soare care sa-i calauzeasca. Se spune ca nu trebuie sa cautam vinovatul, ci sa gasim solutia..sau altfel spus, trebuie schimbat modul de interpretare: in loc sa suferim din cauza furtunilor, mai bine sa profitam de acele zile cu soare, chiar daca sunt putine si sa incercam sa aducem soarele, indepartand norii din sfera noastra.

    Este foarte important ca la cumpana dintre ani, fiecare persoana sa isi pregateasca cheia - sa se pregateasca psihic cu cele mai bune ganduri, sa lase deoparte grijile si sa savureze acel pahar de sampanie cu persoana iubita, in timp ce artificiile se iau la intrecere si danseaza pe  bolta cereasca, luminand fetele tuturor, indemnand ca acel nou drum sa fie la fel de colorat, de puternic, asurzitor si impunator ca fondul acestor "creaturi celeste".

    Traiectoria drumului oricum poate fi schimbata, in decursul celor 365 de zile, dar este foarte important inceputul. Inceputul drumului semnaleaza si prezice seria de evenimente ce se vor desfasura pe parcursul anului nou venit. Aceste evenimente se succed, la fel ca momentele actiunii dintr-un roman bine structurat, si rar lasa loc unor interveniri.

    Astfel doar tu poti sa hotarasti de cate furtuni sau zile insorite vei avea parte pentru urmatoarele zile si chiar daca apare imprevizibilul, acesta mereu poate fi obligat sa abdice in favoarea unui optimism si a unei vointe bine determinate:)

Welcome home

Welcome home a.k.a Reintoarcea in Provincie

Universul e format din mici entitati. Lumea este construita pe multitudinea de organizatii existente. O tara este alcatuita din orase. Sau altfel spus, exista Capitala si celelalte orase. Nu are rost sa ne mintim, Capitala este punctul de plecare, detine puterea executiva, deci este inima tarii. Fiind cel mai mare oras, atat ca intindere cat si ca numar de locuitori, restul parca sunt metamorfozate in niste musuroaie ai caror locuitori sunt vazuti ca veritabile furnici. 

Viata in Capitala te schimba, toata lumea iti zice asta, dar tu nu iti dai seama. Stii cand realizezi cat esti de schimbat? In momentul in care te intorci in orasul natal, in acel loc linistit, unde domneste pacea si unde toata lumea se cunoaste. E aproape imposibil sa iesi din casa, indiferent de scop, si sa nu te intalnesti cu vreun cunoscut; ca e vorba de o fosta colega de liceu, o fosta profesoara, un verisor sau un prieten de familie, nu conteaza. Cert e ca nu poti iesi din casa fara sa fi vazut. Poti sa fii si la volan si vei realiza ca, mai ales acum, in preajma sarbatorilor, te va recunoaste cineva la volan si te va blitui sau iti va face mici avertismente sonore prin intermediul claxonului;)

Ajungi acasa si te bucuri enorm ca ai scapat de agitatia din "metropola". Iti place sa traiesti conform versului 'Big City Life', dar recunosti ca din cand in cand ai nevoie sa te inchizi in casa, sa iti inchizi telefonul si sa lasi aceasta viata sa ia si ea o pauza. Aici ai doua variante: o iesire in "pustietate" sau reintoarcerea acasa. Cum uneori ai impresia ca se va face panza de paianjen in portmoneu, de cand nu ai mai avut bani, alegi varianta a doua. Daca stai putin si te gandesti pustietate=orasul tau:)

Stii totusi ca nu iti va placea. Dupa ce ca stai intr-un oras mic de provincie, drumul pana acolo ti se pare infernal. De fapt, exista o multitudine de metode prin care poti sa faci timpul sa zboare, dar nu poti sa nu bagi in seama sforaitul domnului din stanga ta, care mai are putin si se ineaca, sau pe acea batranica, frustrata de viata pe care o duce, care se apuca sa mustre un adolescent pentru sonorul nu tocmai moderat al acelei melodii rock'n roll, al carui rost nu il vede. Pe langa asta, la capatul vagonului, auzi controlorul cum se cearta ca la gura cortului cu una dintre calatoare care nu intelege ce nu e in regula cu biletul ei. In fine, noroc ca ai castile la tine si o carte in geanta ca altfel chiar nu stii cum ai putea face fata.

Problema e ca din momentul in care ajungi acasa incepi sa regreti ca ai venit. Stii bine ca vei avea de facut o groaza de lucruri prin casa, lucruri de care ai tai nu au timp. Camera ta e la fel. Ei bine, poate are unele mici modificari: hainele mamei tale aruncate, haine necalcate bineinteles, cateva flori luate de prin casa pentru a mai face loc "haosului" si multe altele. Ai tai parca s-au transformat acum in adevarati studenti. Parca e Studentia Reloaded. Anarhie completa in casa.

Hotarasti totusi sa ii mai dai o sansa orasului, asa ca te avanti la o plimbare. Desi e frig afara, ai venit bine echipata, frigul din capitala nu se compara cu "adierile" de aici. O inviti si pe mama ta, ca sa faceti un shopping impreuna, asa ca pe vremuri. De fapt, stii bine ca ai mai avea nevoie de unele chestii si mai bine ti le cumpara ea. Dupa ce intri in unele magazine si iesi cu mainile goale, de fapt iesi dupa doar 2 minute, iti dai seama cat de diferit e mediul in care traiesti acum. Mai in gluma, mai in serios si mama ta iti zice ca deja ai prins figuri de capitala ca nu iti mai place nimic. Tu stii ca nu e CHIAR asa, nu are dreptate in totalitate, dar stie ea ce stie. Cu toate astea, gasesti unele lucruri chiar dragute si accepti ca mama sa scoata cardul si sa plateasca pentru ele. Uhm, nu zic bine. Mama nu plateste cu cardul, are mereu cash la ea. Tu esti cea care scoate cardul la fiecare plata si apoi iti imprimi numele pe bonul fiscal. 

O chestie interesanta e ca tu iti facusesi mari planuri. O dupa-masa intreaga petrecuta cu mama ta la shopping, cand de fapt a fost doar o ora: si ati intrat in aproape toate magazinele din centrul orasului. Welcome home!

Cu toate acestea, de abia astepti sa ajungi acasa. Sa iti arunci toate hainele pe jos (le vei strange a doua zi, bineinteles) si sa nu iti pese. Deschizi laptopul si pieeerzi vremea fara sa iti pese de nimic. Nu ai la ce sa te gandesti: mama te va chema cand va termina mancarea, rufele vor fi spalate de tatal tau, poate vei primi un desert de la bunica ta. Iesi din nou afara, te joci cu cainele veciunului - ti-e dor sa ai si tu un animal de casa, caruia sa ii oferi afectiune, dar stii bine ca nu ai unde sa il tii. Ei, poate ca un animal de casa va fi pe To-Do List cand vei avea propria ta casa. (Doamne cat mai este pana atunci) Si cate se mai pot intampla pana atunci, poate sa te loveasca o masina, sa iti rupi un picior..nici nu stii..la cat de imprevizibila e viata.

Nu are rost sa dramatizezi. Ai venit acasa cu un motiv: evadareeee! Dar nu e chiar asa, te intalnesti cu prietena cea mai buna, rudele vin la masa sa te vada, sa le povestesti cum e ACOLO. Bine, nu vor intelege niciodata de ce ai ales sa pleci atat de departe, dar e destul ca stii tu si chiar daca nu iti mai place viata din orasul tau, asta nu inseamna ca te-ai schimbat. Mereu iti va face placere sa te intorci pentru cateva zile (hai sa nu exageram, cateva zile e destul) sa iti vezi familia. Si astfel iti dai seama ce ai pierdut pana acum Ce viata ai pierdut. Orasul enorm te fura, vrea sa te fure, dar tu nu i-ai permis lucrul asta pana acum si te cunosti destul de bine; stii ca nu vei exagera nici pe viitor. Trebuie sa recunosti in sinea ta ca iti place mai mult acolo; chiar daca te vaiti mai mult: trebuie sa iti faci singura cumparaturile, sa speli, sa calci, sa faci de mancare, inveti mersul pe jos, liniile metroului si uneori stii cateva statii de RATB. 

Mereu ti-a placut agitatia, trebuie sa recunosti. Ai vrut mereu sa fii libera, sa nu mai fi contorizata si acum ai parte de ce ti-ai dorit. Bine, nu in intregime, ai fi in Bora Bora, iar banii din cont s-ar multiplica pe zi daca ai avea tot ce ti-ai dori, asa esti doar in Capitala;))

Cu bune cu rele, vizita acasa nu iti face rau. Figurile tale nu au crescut chiar atat de mult, primesti si ceva bani de buzunar, mananci sanatos, ti-era dor de rasul tatei sau de emisiunile lui Oprah vazute din pat, impreuna cu mama ta, comentand despre machiajul artistelor si creatiile lor Oscar de la Renta... si chiar de momentele in care te certi cu bunica ta: sunt unice:D

Pornesti la drum cu sufletul linsitit. Desi privesti reintoarcerea acasa ca un fel de obligatie morala, poti sa faci si tu chestia asta de cateva ori pe an. Nu va fi chiar atat de horror. Si parca ti-e dor de Capitala, sa vezi oamenii cum se inghesuie la reduceri, sau cum fug pe trecerea de pietoni cand e rosu. Agitatia aceea te iti da dureri de cap. DA, de acea agitatie ti-e dor. Stii ca vei ajunge in Capitala si iti vei pune mainile in cap. Vei dori iar liniste, dar va trece mult timp pana cand vei trece iar prin acele aventuri de "reintoarcere".

Pregatiri

E clar. Numaratoarea inversa a inceput. Desi mai sunt 5 zile pana la marea sarbatoare a.k.a Craciunul, lumea parca a innebunit. Orasul colcaie de oameni: femei imbracate in blanuri scumpe, barbati in costum, copii mici cu fulare groase la gat se inghesuie sa faca "ultimele cumparaturi". Cum se face ca, desi se numesc "ultimele cumparaturi", in ultimele zile inainte ca magazinele sa se inchida se gasesc cele mai mari cozi. Mai sunt 5 zile si oamenii fac "ultimele cumparaturi"; in dimineata zilei de 24, lumea va face "ultimele cumparaturi". Nebunie.

Sa continuam cu shopping-ul de sarbatori, un adevarat chin pentru mine (excluzand momentele in care trebuie sa pun pe masa nelipsita sticla de Sprite-asa e traditia- plus cateva pungi de Haribo si sa nu uit de colectia Kinder-orice e bine venit). Iesi din casa, bine imbracat, ca deh, e frig afara, te urci in masina condusa de tatal tau siiiii pornesti intr-o advevarata aventura. Drumul ti se pare extrem de lung, nu din cauza cozilor la semafoare, ci fiindca in masina nu mai auzi Radio Zu sau acel CD de la Queen care iti place atat de mult, ci in conformitate cu spiritul Craciunului, ii auzi colindele lui Hrusca. Ajungi in jurul orei 12 la supermarket si nu iti vine sa crezi ce vezi: parcarea plina. Unde ar trebui sa parchezi acum? Ar trebui sa te urci pe trotuar sau sa te duci sa parchezi 5 strazi mai incolo? Intr-un final, dramatismul sfarseste pentru ca ai gasit un loc cat de cat aproape de intrarea in magazin. (noroc ca un domn cu sotia lui si-au terminat cumparaturile). Iei un carucior si stii ce urmeaza: te vei plimba printre toate raioanele posibile din magazin pentru ca mereu gasesti ceva sa adaugi in cos. Cumparaturile tin mai mult decat ti-ai calculat. Deja incepi sa te plictisesti, de fapt, nu mai ai rabdare. Ti-e cald si te-ai saturat sa vezi rafturile pline cu carne, de ce nu pot fi pline cu carti, cosmetice sau alte chestii? Nu poti sa hoinaresti pentru ca "pierzi timpul". Trebuie sa va grabiti ca vine ora mesei. Intr-un final, inainte sa ajungi la casa, vezi ca ai umplut caruciorul, e plin-ochi. Sa curga banii! Iesi din supermarket cu mainile pline..parca ti se rup mainile de la greutatea plasei, dar nu ai cui sa te plangi, majoritatea lucrurilor sunt puse de tine, esti o pofticioasa incurabila si acum, ca vine Craciunul si esti acasa, iti faci putin de cap. Simti cum iti vibreaza telefonul in buzunar, dar nu ai cum sa raspunzi. Ai sa vezi mai tarziu cine te-a cautat. Drumul pana acasa ti se pare si mai lung. Pe langa colindele lui Hrusca, acum te deranjeaza si soferul din fata care nu stie sa conduca si cel din spate pentru ca incepe sa claxoneze. Patience people!

Ajungi acasa si iti dai seama cate tampenii ti-ai putut lua, dar nu iti pasa. Esti mandra de tine. Nici nu mai ai rabdare si desfaci o punga de Haribo, desi primesti avertizarea mamei de a nu-ti strica pofta de mancare- asa iti zicea si cand erai mica; singura diferenta e ca acum nu mai poate ascunde dulciurile, iar tu ii poti zambi frumos si asta rezolva totul. O imbratisare va face sa iti desfaca ea a 2a punga;))

Te duci la tine in camera ca sa scapi de povestile nesfarsite ale mamei, dar te ascunzi si de cuvintele tatei. Incepi sa scrii pe blog. Simti ca vei avea inspiratie, dar nu ai rabdare sa scrii mult pentru ca punga de Haribo te fura... Nu ai cum sa rezisti tentatiei;)

Cateva ganduri de iarna..

    Se pare ca inca un an ia sfarsit. Trecerea implacabila a timpului lasa adanci amprente asupra vietii noastre si uneori nici nu ne dam seama. Sfarsitul anului aduce, de cele mai multe ori, familiile laolalta, in special datorita sarbatorilor care isi fac aparitia: Craciunul si Anul Nou. E momentul in care te asezi la masa cu cei dragi. E momentul in care ar trebui sa iti dai seama cat de fericit esti ca ai pe cineva cu care poti sa vorbesti, cu care poti sa imparti totul, ai pe cineva care te iubeste si vezi asta pe chipul celor care iti sunt alaturi. Sarbatorile de iarna aduc fericire si implinire, dar pentru unii inseamna si  clipe de tristete. O persoana draga lipseste de la masa de Craciun, o lacrima de regret cade, o rana ramane in suflet, ceva nu e cum ar trebui sa fie. Viata nu e cum ar trebui sa fie.

    Cu toate acestea, spiritul Craciunului nu se lasa asteptat si vrei nu vrei, isi face intrarea si in viata ta, la foc de soba, langa palpaitul flacarilor din semineu, sub brad, pe masa cu drag pregatita. Simti si vezi asta peste tot. Nu poti scapa de acest virus al Craciunului..si chiar daca nu te prinde si pe tine, cu siguranta il vei simti trecand pe langa tine: in oras-prin intermediul luminitelor, in magazine-datorita decoratiilor si a Mosilor atarnati de candelabre, afara-nelipsita ninsoare, la tv-ultimele stiri despre reduceri si despre febra cumparaturilor care ating cote inimaginabile inainte de sarbatori si in jurul tau-absolut toata lumea vorbeste despre meniul din ziua de Craciun, despre dificultatea in a alege cadoul perfect pentru persoana iubita, despre cozile de la supermarket-uri si despre bucuria de a lua masa impreuna cu copilul care ti-a venit de la facultate.

    Cum ziceam, haosul parca domneste in oras inainte de sarbatori. De fapt, toata luna decembrie poate fi caracterizata prin agitatie: Ziua Nationala, Mos Nicolae, Ajunul, Craciunul, Anul Nou, deci portofelul ar trebui sa fie destul de bine aprovizionat ca sa poti face tuturor acestor provocari.

    Sunt cateva cuvinte-cheie care te fac sa te gandesti la iarna si la Craciun in mod special. Nu inteleg mereu de ce au fost alese aceste elemente pentru a crea campul lexical al "Craciunului", dar se pare ca asa e traditia si daca intrebi pe cineva care e motivul pentru aceasta insiruire de cuvinte, sigur nu va sti sa iti raspunda decat cu un "mereu a fost asa". Nici macar bunicii, cei care stiu totul de obicei, nu stiu sa iti raspunda la aceasta intrebare simpla si cu siguranta te vor plimba prin istorie si religie, astfel incat sa nu mai vii cu astfel de intrebari. Cuvinte ca vin fiert, scortisoara, brad, rosu, globuri, luminite, fulgi de zapada, sanie, cadouri, vasc se gasesc pe buzele tuturor in aceaste perioada.

    Ca sarbatoare, Craciunul e catalogat ca una dintre cele mai frumoase "evenimente" la care "participa" intreaga familie, plus rude, prieteni, apropiati, un  intreg "clan" de oameni fericiti sa ciocneasca un pahar de vin si sa ofere un zambet celui de langa el. Nu mai pomenesc de cadouri, care, dupa mine, reprezinta scopul principal pentru care exista brad in casa. Nu imi imaginez cum ar fi un brad, in seara de Ajun, fara acele cutii de cadouri.. Bine ca exista Craciun, bine ca exista brad, Thank God it's Christmas;)

I wish you all: Merry Christmas!

Joyeux Noel!

Buon Natale!

Craciun fericit:)

Ce inseamna sa fii studenta?-Jurnal

6.30- Trrr..Trrr..Trrr..Da, da, da..e din nou aceeasi melodie care te trezeste in fiecare dimineata. De fapt, e melodia aia care te face sa sari din pat in doi timpi si trei miscari. Nu ai curajul sa iti pui o melodie mai lenta, una instrumentala pentru ca stii ca nu va avea efect. Ai avut si o astfel de melodie si ai oprit usor alarma in timp ce suna...da..nu ai mai ajuns la acel seminar de la prima ora.

6.35- Iti dai seama in sfarsit ca e dimineata si ca trebuie sa ajungi la seminar. Ce aveai prima ora? Nici nu mai stii, esti prea adormita ca sa te mai gandesti sau sa iti faci griji ca seminaristul iti va pronunta numele si te va intreba, cu un zambet "Domnisoara student, spune-ne care a fost parerea marelui Iustinian cu privire la introducerea noului Cod in sistemul de drept..?" Nu, inca nu poti sa te ingrijorezi pentru asa ceva. Esti prea adormita. Azi noapte ai vorbit cu prietena ta la telefon. Era vorba de noul ei prieten,tipul care nu o mai bagase in seama pana atunci.

6.40- Te ridici repede din pat pentru ca nu vrei sa intarzii si azi la seminar. Nu mai stii ce minciuna sa ii spui profului. Deci, un dus rapid si incepi sa te imbraci. Acum incepe adevaratul calvar. Te gandesti ce ore ai azi, cu ce fete ai de-a face: daca iar ai cu acel grup de fete mereu cu nasul pe sus, nu iti poti lua chiar bluza aceea mai sport. Iti gasesti totusi o camasa colorata, necalcata bineinteles, doar esti studenta si arunci peste o bluza care sa se potriveasca. Apoi, calvar part II: te postezi in fata oglinzii, iti iei trusa de machiaj si incepi: crema, fond de ten, pudra, blush..oo doamne,parca nu se mai termina, rimel, dermatograf..si..te opresti aici pentru ca nu mai ai timp.

7.00- Iti aranjezi putin si parul, bretonul iar nu sta cum vrei, l-ai tuns recent intr-un salon de fite, dar nu esti prea multumita. De abia astepti sa ajungi acasa si sa o suni pe prietena mamei tale la care te tunzi de cand erai mica..

7.10- Te uiti si tu pe orar, vezi ca ai si seminarii si cursuri. E clar, la cursuri nu stai, mai bine mergi la o cafea, dar problema e la seminarii. Arunci in geanta niste caiete, te parfumezi, cauti repede o esarfa, manusile, iti cauti telefonul printre perne si plapuma si te pregatesti sa pleci. Logic ca nu ai timp sa iti faci iar patul, mama ta avea dreptate:ai devenit o dezordonata de cand ai plecat la facultate, dar nu iti prea pasa, stai intr-o garsoniera si e a ta. De asemenea, nu ai timp sa mananci, ei bine, gasesti tu ceva pe drum si simti ca ai nevoie de o cafea. Orele petrecute la telefon nu te ajuta. 

7.20- Astepti metroul: din nou aceeasi imbulzeala, lumea se calca in picioare si logic..nu mai ai loc, ai sa stai iar 6 statii in picioare pana ajungi la facultate. Vezi tot felul de oameni in metrou, dar, sincer, asa de putin iti pasa; iti scoti Ipod-ul, castile si dai drumul la cateva melodii, ca sa te binedispuna.

7.50- DA! In sfarsit, ai ajuns la facultate cu 10 minute inainte sa inceapa seminarul. Ajungi in amfiteatru, te intalnesti cu colegele tale si incepeti, fiecare, sa va plangeti de cat de rau e sa fii student si sa te trezesti de dimnineata pentru un semniar.

Intervalul 8.00-14.00- Cursurile si seminariile se succed, scrii de nu iti mai simti mana, iar la seminarii visezi. Nu esti atenta la ce spune proful, te gandesti ca vine sesiunea si esti cam pe langa, dar nu te stresezi, mai ai timp. Scoti Iphone-ul, mai intri pe net, te mai joci unul dintre acele jocuri stupide,dar de care nu te poti lasa..si trece timpul..

14.10- Iesi din curtea facultatii impreuna cu colegele tale si hotarati ca, inainte sa mergeti acasa, sa dati o raita prin mall. Si ieri ati facut acelasi lucru, dar va e pofta de o cafea de la Starbucks si nu puteti rezista tentatiei. Stii ca ai maine partial, dar oricum nu ai invatat nimic si nu iti place sa ingrasi porcul in ajun;)

16.30- Te uiti la ceas si te minunezi. E ora patru jumate si tu inca nu ai iesit din mall. Ce-i drept, ai intrat si la Zara unde ai vazut fusta aia noua, ti-a facut cu ochiul si acea geanta plic de la Accesorize, dar esti constienta ca nu ai nevoie de ea, nu o vei purta, dar e atat de frumoasa... Nu mai zic nimic de acea pereche de cizme de la Musette pe care o vanezi de mult si de acel set de gloss-uri de la Sephora;)

17.00- In sfarsit iesi din mall. Nu ai intentia insa de a merge acasa. Te duci sa te intalnesti cu prietenul tau si va vine ideea sa mergeti la un film. Cum poti refuza o asemnea oferta? De mult timp vroiai sa vezi comedia aia. 

19.00- S-a terminat si filmul, dar nu e timpul sa mergi acasa. Ramai cu prietenul tau, decideti sa si mancati undeva, mai o gluma, mai un suc si trece timpul fara sa iti dai seama. Nu vrei sa mai pleci, vrei sa mai ramai cu el, dar pe amandoi va asteapta o zi plina.

20:00- Te conduce spre metrou si ramane ca vorbiti mai tarziu si sa va intalniti a doua zi.

20:30- Ajungi si tu in sfarsit acasa. Intri pe usa si vezi patul nefacut, vasele nespalate, ai uitat sa iei paine, dar oricum ai mancat in oras. Ai de invatat la ceva pentru maine sigura, dar inca nu te apuci de nimic. Pornesti laptopul si dai sign in pe facebook. Se putea altcumva? Te uiti la News, ultimele poze, ultimele barfe, cine mai e sau nu in a relationship, cine sufera si are scris it's complicated si tot asa. Iti faci cateva teste din acelea puerile pentru ca te amuza si apoi incerci sa il inchizi, dar nu poti. Incep conversatiile de seara intre tine si prietenele tale. Mai primesti si cate un mesaj de la ele, mai raspunzi, mai razi. Iti aduci sticla de suc si punga de chipsuri in pat si iti dai seama ca iar incepe o seara tipica.

22:45- Deja nu mai poti. Iti dai seama ca iar ai exagerat si te retragi. Rezisti tentatiei si inchizi laptopul. Iei un manual gros in mana si incepi sa citesti...si citesti..si citesti..

22:50- Te uiti la ceas. Pff, au trecut doar 5 minute de cand te-ai uitat ultima data. Nu mai ai rabdare. Lasi cartea si te duci prin casa, mai pierzi timpul, te demachiezi, iti iei pijamaua, faci patul..si ajungi iar cu cartea in mana. Te mustra constiinta. Trebuie sa te apuci de invatat;) Asa ai zis si ieri, si acum o saptamana...stai, de fapt iti dai seama ca zici asta din octombrie de cand a inceput anul universitar. Ei bine, e aproape Craciunul si tu nu te-ai pus pe invatat. Vrei si note mari in sesiune pentru ca speri ca vei trece la buget. 

23:30- Stii ca nu mai are rost. Acum esti prea obosita sa mai retii ceva din multitudinea de termeni noi pe care ii gasesti rasfoind cartea. O lasi deoparte, intri iar pe facebook, continui conversatiile...

00.15- Stingi laptopul, te dor deja ochii, te intinzi, ti-e somn de nu mai poti si te gandesti ca peste cateva ore iar ai sa te sperii de melodia de la alarma. Aprinzi tv-ul, nimic interesant, nici nu stii de ce mai platesti abonamentul. Si asa difuzeaza doar tampenii. Il inchizi la loc, te intorci pe cealalta parte, ii trimiti un mesaj iubitului ca te pui la somn si...

00:30- ..hotarasti sa dormi. Incet, iti aduci aminte de momentele din ziua respectiva, te gandesti la ce te asteapta iar la facultate..galagie, agitatie, rasete. Iti dai seama ca ai o viata agitata, plina de cand ai venit in orasul asta nou. Si in acelasi timp realizezi ca iti place...

1.00- Arunci o geana la ceas, vezi cat e...si te afunzi rapid intr-un somn profund..cam 5 ore jumate pana cand melodia va incepe si te va scoate din minti, anuntandu-te ca te asteapta o noua zi...

Felii din viata...mea:)

Expresiv,dar mut.. Graitor, dar surd.. Natura. Mediu. Arta. Viata!

Traseul vietii sentimentale...

Dragostea..Iubirea..Unul dintre acele sentimente des intalnite in toate romanele si scrierile de succes ale vremii. Un asa renumit laitmotiv se afla mereu in prezenta oamenilor, rasturnand traseul firului existential, transformandu-l intr-unul sinuos si tumultuos, plin de nelinisti.  Nu poti trai fara acest sentiment sau in caz ca traiesti si nu ai parte de el nu stii ce inseamna sa traiesti. Cu toate acestea, nu cred ca exista cineva care sa nu fi facut cunostinta cu acest sentiment care iti inunda corpul, odata ce patrunde si iti intuneca gandirea, indemnandu-te la cele mai nebunesti gesturi si ganduri.

Dar se pune intrebarea: cat de mult poti iubi o persoana? Sau mai bine zis, la cat de multe esti in stare sa renunti ca sa fii cu ea? Cat de departe ai ajunge ca sa fii cu ea, sa o imbratisezi si noaptea, sa ii simti inima cum bate langa a ta? Sunt intrebari care, la un moment dat, au nevoie de un raspuns. La inceput, zici si simti ca ai face „orice” pentru ea/el, dar chiar asa e? Ai renunta la viata ta pentru o relatie? Ai renunta la familie, la vise, la prieteni, la propriul orgoliu? Si daca e asa, cand stii cu adevarat de ce esti in stare pentru persoana iubita?

 Eforturile facute pentru a fi fericit cu persoana ta nu trebuie sa fie facute publice..si mai ales, persoana iubita nu trebuie sa stie ca ai facut ceva pentru ea, ea simte, stie. Si mai presus de asta, eforturile pe care le faci nu trebuie sa i le arunci in fata, la un moment dat. Nu trebuie sa ii dai o palma, vorbindu-i despre cate ai facut tu pentru ea. Cineva zicea, candva, ca in momentul in care iubesti, oferi, fara sa astepti nimic in schimb. Dar nu poti asculta aceasta maxima fara sa te gandesti la tine, fara sa fii un moment egoist si sa te intrebi: daca ea nu face nimic, eu de ce sa mai fac? E simplu, trebuie sa stai un moment, sa reflectezi la viata ta impreuna cu persoana respectiva si sa te gandesti, asa pentru tine, cum se poarta persoana respectiva fata de tine. Iti arata ca te iubeste? Lasa greselile la o parte, toata lumea greseste si chiar nu e momentul sa vorbim de acea iubire platonica, perfecta, pe care o gasesti in filme sau in basmele lui Hans Christian Andersen.

Alta metoda? Simplu: gandeste-te un moment cum ar fi viata ta fara acea persoana in ea. Gandeste-te, si fii sincer cu tine, ti-ar fi dor de ea? Ti-ar fi dor de acele momente in care te uitai in ochii ei si ii vedeai un zambet sincer pe fata, sau cand iti zambea doar atunci cand o mangaiai? Spune, nu ti-ar fi dor de acea imbratisare sau acel sarut care zice: „pe maine”? Daca il iei pe Nu in brate si chiar simti lucrul acesta inseamna ca despartirea ta fata de aceasta persoana este iminenta. Daca in schimb, in momentul acela de sinceritate, iti dai seama ca o iubesti, atunci se deschide un nou capitol.

Cine a zis ca viata e usoara? Cine a zis ca trebuie sa fie roz si plina doar de zambete? Nu exista asa ceva, dar poti sa iti faci viata cum vrei. Sa o faci sa fie si acoperita de nuante de roz. Pierdem foarte mult timp gandindu-ne: cum ar fi daca..? Nu, nu e momentul. Iubesti? Atunci iubeste pana la capat. Nu-ti fie frica sa fii ranit, asa e viata. Asa e firul ei. Dar, in schimb, daca stai sa te gandesti cat de mult sa te implici, ajungi sa pierzi. Pierzi pentru ca iti schimbi comportamentul fata de persoana iubita si nu iti dai seama. Ajungi sa o pierzi si nu ai sa stii de ce.

Nu e o provocare sa iubesti, e un sentiment, e un must have al vietiiJ Nu te juca si nu indrazni sa o pierzi. E ceva frumos, feeric, oniric. Nu gasesti la orice colt de strada acest sentiment si mai ales daca iubesti cu adevarat, fii sigur ca nu ai sa simti aceleasi lucru si fata de alta persoana. Fiecare persoana e unica in felul ei. Bine, daca chiar vrei sa te indepartezi de acea persoana, poti sa stii ca la un moment dat vei trece si peste acest moment. Intervine uitarea si probabil ca timpul iti va fi cel mai bun prieten. Se zice ca timpul le rezolva pe toate si asa si e, dar de ce sa renunti la ceva ce iti aduce zambetul pe buze?

Dragostea va fi mereu plina de suisuri si coborasuri, de zambete si lacrimi, de momente tensionate, dar si de unele de neuitat. Cand ai parte de acest sentiment trebuie sa profiti de el, sa ii simti la maxim apogeul si chiar daca, din cand in cand, simti ca te prabusesti odata cu acesta, sa stii ca nu esti singurul care a trecut prin asta. Si de asemenea, trebuie sa stii ca viata nu e alcatuita doar din partile bune. Ne-am plictisi daca ar fi asa. Asa ca dupa momentul tau de sinceritate, vei stii care e traseul tau, traseul vietii tale sentimentale..

Insomnia..

00:21.. Ideile incep sa curga in mintea mea, asemenea ploii de afara. Acest amalgam de idei, pe diferite teme si subiecte se joaca cu mintea mea. La fel ca ploaia de afara. La fel ca picaturile de ploaie, care vin dintr-o data si care, atunci cand cad si se izbesc de pamant produc un sunet lugubru. E o transpunere in universul liric al lui Bacovia. E copia fidela a unei nopti plina de nelinisti, a unei nopti dureroase, in care propriul trup se simte incatusat, se simte izolat, se simte prizonier, fara sansa de scapare.

Nelinistile pentru ziua de maine incep sa isi faca loc din ce in ce mai mult in mintea mea. De fapt o acapareaza cu totul si o sugruma, o lasa fara aer, fara speranta. Mintea nu mai reactioneaza. Spiritul e obosit. Sufletul e incarcat.  Prea multa tristete..sau prea multa implicare? Intrebare fara raspuns. Un proverb chinezesc spunea ca tu esti vinovat pentru tot ceea ce ti se intampla, pentru comportamentul tau si pentru modul in care reactionezi in diferite situatii. In acest fel, tu esti cel care da un anumit nivel de importanta unor fapte care poate, in ochii altuia, sunt insignifiante:) Da, tu esti cel care poate inceta suferinta de care sufletul tau incarcat nu mai scapa. Trebuie doar sa vrei.

00:32.. Ideile continua. Sunt multe si nu isi asteapta randul. Vin gramada si se suprapun, ajungandu-se la anarhia ideilor, la un haos fara precedent. Usor, ascultand din nou zgomotul strident cauzat de dansul ploii, incerc sa deschid acel dulap cu sertare. Fiecare idee in sertarul ei!! Degeaba, e prea tarziu. Oboseala isi face resimtita puterea si nu ma lasa sa ma impun. Insomnie? Poate ca da sau poate ca nu. Sau poate pur si simplu era momentul ca ideile sa se cristalizeze in scris. Era momentul pentru detasare, pentru relaxare. Am zis cumva detasare? Nu prea cunosc semnificatia cuvantului. Cunosc definitia, dar pentru ce daca nu ii gasesc o aplicare in realitate? 

00:38.. Melodia din casti ma face sa trec in universul oniric de care pana acum eram atat de departe. Vreau sa visez. Sa adorm, sa visez.. Vreau sa ma si trezesc, dar nu il alta lume. Imi place lumea mea,e...a mea. Cu buna, cu rele, e asa cum am facut-o. E prea tarziu pentru regrete...sau...nu?! Nu, nu e tarziu. Nu trebuie sa uit ca eu sunt cea care decide, deci, niciodata nu e prea tarziu. Gresesti in viata. Ei si?! Toata lumea o face. O persoana foarte apropiata mie imi spunea mereu:" Prostii invata din greselile lor. Desteptii invata din greselile altora. Tu alegi ce vrei sa fii." Nu mi-a placut niciodata citatul asta. Ma descuraja de fiecare data. Nu imi placea ca trebuia sa aleg o anumita parte sau eram deja intr-una dintre "echipe".

00:44.. Imi doresc din nou sa adorm. Si acum, parca si valul ideilor s-a calmat. Parca nu se mai izbesc atat de tare de mintea mea, contrar ploii, care parca a inceput si mai tare. Puterea cu care picaturile lovesc orice le vine in cale parca denota dorinta lor vindicativa de a se impune. 

Ce ma asteapta maine? Oare chiar vreau sa stiu? Nu, nu vreau sa stiu, dar nici nu vreau sa fiu surpinsa. Desi, o surpriza placuta mi-a placea. Cui nu? O atentie, un zambet, o imbratisare de la persoana iubita...si atat. Atat pentru a-mi continua drumul in lumea onirica in care am pornit cu speranta. Si ce are daca visez? Asa sunt eu. Traiesc in realitatea zilei de azi, dar realitatea trece prin ochii mei si e schimbata. Atingeri usoare de vise, picaturi dulci de iubire, parfum floral de sperante si o armonie de idei intr-un flux continuu si mereu alimentat.

00:55.. Ploaia continua cu brutalitate sa se faca simtita, dar deja efectul ei asupra mea a scazut considerabil. Ce e prea mult strica. De fapt, parerea mea este ca prea mult rau strica. Prea mult bine e mereu bine venit, mai ales in viata mea;) M-am trezit dintr-o data. Un zambet s-a instalat pe fata mea si parca nu mai vrea sa dispara. De ce sa dispara? In antiteza cu vremea mohorata de afara si melodiile melancolice din casti, zambetul continua sa domneasca. Era si timpul sa isi faca aparitia.

1:00.. Zambet. Idei. Oboseala. Totusi, nu se impaca. Oboseala..da, ea se face resimtita mai tare. E mai puternica. Vreau sa cad in visare. Si gata cu insomnia. Gata. Ganduri de decembrie. Ploua. E noapte. Zgomotul din surdina continua. Continua si ideile. Zambetul nu dispare. Noapte buna:)

Frozen smile:)

"And love is the answer for all that we need..." rasuna in camera, de fapt, doar in casti..e melodie pusa pe repeat si in linistea noptii e singurul lucru de care am nevoie.Instrumental. Vers. Clinchet de violoncel. Vers. Armonie la clape. Glas de vioara. Vers:"I love..". Balada.  E liniste, in sfarsit. E liniste pentru ca se apropie miezul noptii sau pur si simplu doar eu simt lucrul asta? E liniste pentru ca se apropie sarbatorile sau tocmai acum trebuie sa inceapa nebunia? E acea liniste dinaintea furtunii de care toti pomenesc in scrierile lor? Nu, fara a fabula, ar trebui sa ma gandesc ca pur si simplu E liniste. Sentimentul sarbatorilor de iarna care se apropie nu ma incearca anul acesta. E ciudat si in acelasi timp trist. Mi-e dor de acele momente de copilarie in care asteptam cu nerabdare seara de 5 decembrie sau dimineata de 6..Ciocolata era la ordinea zilei, mereu asezata cu grija de mama pe langa faimoasele "ghetute". Anul asta nu mai e acelasi lucru. Distanta omoara multe. E nociva si in acelasi timp nu poti face multe ca sa o ocoloesti, sa o eviti. Pur si simplu nu poti. La un moment dat, VINE VREMEA:) sa pleci, sa lasi totul deoparte, sa uiti. Poate iti doresti ca acest moment sa vina, poate asta asteptai de la un timp..si ajungi sa pleci departe, iti dai seama ca incepi sa uiti..si apoi, in acele momente de sinceritate cu tine insuti iti dai seama ca nu asta cautai..ca nu asta era fericirea pe care credeai ca ai s-o gasesti:) sau, dimpotriva, nu ai gasit-o,dar tu tot o cauti. Esti perseverent si nu te dai batut. Stii ca te asteapta ceva bun. In cazul asta chiar esti perseverent sau naiv? Nu vezi de fapt realitatea sau nu vrei sa o vezi. Nu stiu ce e mai trist. Dar ia zi, tu esti fericit?:)

Zilele trec si nici nu iti dai seama cat si ce pierzi. Nu pierzi timpul, te pierzi pe tine...te pierzi intr-un univers malign, din care nu stii daca mai ai scapare. Te complaci in unele situatii, tu nu esti asa, nu erai asa. Chiar vrei sa te schimbi? Sa te lasi schimbat? Sau nu iti dai seama de noua persoana care dimineata se uita in oglinda si iti zambeste. E acel zambet,care se observa la coltul gurii..da, la coltul gurii..si se observa..dar tu stii ca nu e zambetul tau..e un zambet inghetat..si de fapt, nu zambesti, ci doar afisezi ceea ce vor oamenii sa vada, un zambet..Toata lumea iti cere un zambet, dar daca tu nu vrei sau nu te simti in stare sa il oferi..? Atunci ce? Atunci esti catalogat altfel. Da, din nou apar acele impresii pe care trebuie sa le faci in viata sociala. Nu scapi niciodata de ele, nimeni nu a reusit sa scape. Asa e acest fir existential al universului uman. Cu toate acestea, poti sa faci multe, PENTRU TINE.. O regula, dintr-un film vazut recent: bucura-te de lucrurile marunte..si apoi ai sa vezi ca zambesti cu adevarat, o sa iti rada sufletul si viata o sa iti surada si ea. Nu o sa se transforme totul in roz, dar poti sa ai parte de mici "amprente" ale acestei culori.. Totul depinde de tine;) Ce zici, vrei sa fii fericit?:)

Si melodia continua..."I love when you smile everytime I appear..". Nu are rost sa te minti, asa e:) Frig, ger afara, semne clare ale venirii iernii, un pub mediocru din centru, ora 8 seara, o ciocolata fierbinte, o privire calda..o privire care valoreaza mai mult decat 1000 de ganduri si cuvinte:) Te uiti in ochii lui/ei si simti asta. Sau simti acel "ceva" cand te tine in brate. Acum stii ca nu mai ai nevoie de nimic, stii asta, simti asta. Imbratisarea aceea de care ai nevoie, dupa care tanjesti de fiecare data cand nu o ai, cand pui capul pe perna si te trezesti singur. Daca stii ca ai nevoie de asa ceva, de ce ai vrea sa renunti la asta? Parca vroiai sa fii fericit:)

Un amalgam de sentimente te incearca si te simti naucit, nu mai stii ce sa faci, incotro sa o apuci. Unii te sfatuiesc sa faci ceva, altii te contrazic, nu-i asculta. Nu asculta pe nimeni, asculta-te pe tine. Vezi ce zbiara sufletul tau ca sigur incearca sa iti transmita ceva. Esti coplesit de emotii, de situatii, simti ca totul o ia razna in viata ta, simti ca ai sa te prabusesti. Fa ceva. Poti mai multe decat crezi, trebuie doar sa ai incredere in tine. Pilonii fericirii tale stau in mainile tale: tu esti cel care, la sfarsitul zilei, decide ce urmeaza, decide un viitor, unul apropiat, dar important. In felul acesta, fiecare caramida adaugata la stalpul fericirii trebuie asezata cu grija, nu iti bate joc, ca ai sa iti bati joc doar de tine. Nu fi timid cand vine vorba de viata ta..Fa orice iti sta in putinta sa fii fericit, lupta pentru fericirea ta, lupta pentru ceea ce te face sa zambesti. Vrei sa zambesti mereu? Se poate, trebuie sa vrei. Sa vrei sa treci si peste garduri cu ghimpi, sa te ranesti de cateva ori, sa cazi, sa ai impresia ca nu mai ai nimic de facut. La toate acestea trebuie doar SA VREI sa treci mai departe. Sa inchei acel fragment dureros, dar sa continui cu restul capitolelor din aceeasi poveste. Fii fericit:)

Am scos melodia de pe repeat, dar ritmul primei se continua in cea de-a doua. Parca nu se mai termina. De fapt, nu vreau eu sa se termine. Melodia ma face sa zambesc si nu e vorba de acel zambet din coltul gurii, e vorba de acel zambet al sufletului. Ce pot sa zic, vreau sa fiu fericita:) Vers...Instrumental...Miros de scortisoara..Somn..Vis..Zambet:)