Welcome home

Welcome home a.k.a Reintoarcea in Provincie

Universul e format din mici entitati. Lumea este construita pe multitudinea de organizatii existente. O tara este alcatuita din orase. Sau altfel spus, exista Capitala si celelalte orase. Nu are rost sa ne mintim, Capitala este punctul de plecare, detine puterea executiva, deci este inima tarii. Fiind cel mai mare oras, atat ca intindere cat si ca numar de locuitori, restul parca sunt metamorfozate in niste musuroaie ai caror locuitori sunt vazuti ca veritabile furnici. 

Viata in Capitala te schimba, toata lumea iti zice asta, dar tu nu iti dai seama. Stii cand realizezi cat esti de schimbat? In momentul in care te intorci in orasul natal, in acel loc linistit, unde domneste pacea si unde toata lumea se cunoaste. E aproape imposibil sa iesi din casa, indiferent de scop, si sa nu te intalnesti cu vreun cunoscut; ca e vorba de o fosta colega de liceu, o fosta profesoara, un verisor sau un prieten de familie, nu conteaza. Cert e ca nu poti iesi din casa fara sa fi vazut. Poti sa fii si la volan si vei realiza ca, mai ales acum, in preajma sarbatorilor, te va recunoaste cineva la volan si te va blitui sau iti va face mici avertismente sonore prin intermediul claxonului;)

Ajungi acasa si te bucuri enorm ca ai scapat de agitatia din "metropola". Iti place sa traiesti conform versului 'Big City Life', dar recunosti ca din cand in cand ai nevoie sa te inchizi in casa, sa iti inchizi telefonul si sa lasi aceasta viata sa ia si ea o pauza. Aici ai doua variante: o iesire in "pustietate" sau reintoarcerea acasa. Cum uneori ai impresia ca se va face panza de paianjen in portmoneu, de cand nu ai mai avut bani, alegi varianta a doua. Daca stai putin si te gandesti pustietate=orasul tau:)

Stii totusi ca nu iti va placea. Dupa ce ca stai intr-un oras mic de provincie, drumul pana acolo ti se pare infernal. De fapt, exista o multitudine de metode prin care poti sa faci timpul sa zboare, dar nu poti sa nu bagi in seama sforaitul domnului din stanga ta, care mai are putin si se ineaca, sau pe acea batranica, frustrata de viata pe care o duce, care se apuca sa mustre un adolescent pentru sonorul nu tocmai moderat al acelei melodii rock'n roll, al carui rost nu il vede. Pe langa asta, la capatul vagonului, auzi controlorul cum se cearta ca la gura cortului cu una dintre calatoare care nu intelege ce nu e in regula cu biletul ei. In fine, noroc ca ai castile la tine si o carte in geanta ca altfel chiar nu stii cum ai putea face fata.

Problema e ca din momentul in care ajungi acasa incepi sa regreti ca ai venit. Stii bine ca vei avea de facut o groaza de lucruri prin casa, lucruri de care ai tai nu au timp. Camera ta e la fel. Ei bine, poate are unele mici modificari: hainele mamei tale aruncate, haine necalcate bineinteles, cateva flori luate de prin casa pentru a mai face loc "haosului" si multe altele. Ai tai parca s-au transformat acum in adevarati studenti. Parca e Studentia Reloaded. Anarhie completa in casa.

Hotarasti totusi sa ii mai dai o sansa orasului, asa ca te avanti la o plimbare. Desi e frig afara, ai venit bine echipata, frigul din capitala nu se compara cu "adierile" de aici. O inviti si pe mama ta, ca sa faceti un shopping impreuna, asa ca pe vremuri. De fapt, stii bine ca ai mai avea nevoie de unele chestii si mai bine ti le cumpara ea. Dupa ce intri in unele magazine si iesi cu mainile goale, de fapt iesi dupa doar 2 minute, iti dai seama cat de diferit e mediul in care traiesti acum. Mai in gluma, mai in serios si mama ta iti zice ca deja ai prins figuri de capitala ca nu iti mai place nimic. Tu stii ca nu e CHIAR asa, nu are dreptate in totalitate, dar stie ea ce stie. Cu toate astea, gasesti unele lucruri chiar dragute si accepti ca mama sa scoata cardul si sa plateasca pentru ele. Uhm, nu zic bine. Mama nu plateste cu cardul, are mereu cash la ea. Tu esti cea care scoate cardul la fiecare plata si apoi iti imprimi numele pe bonul fiscal. 

O chestie interesanta e ca tu iti facusesi mari planuri. O dupa-masa intreaga petrecuta cu mama ta la shopping, cand de fapt a fost doar o ora: si ati intrat in aproape toate magazinele din centrul orasului. Welcome home!

Cu toate acestea, de abia astepti sa ajungi acasa. Sa iti arunci toate hainele pe jos (le vei strange a doua zi, bineinteles) si sa nu iti pese. Deschizi laptopul si pieeerzi vremea fara sa iti pese de nimic. Nu ai la ce sa te gandesti: mama te va chema cand va termina mancarea, rufele vor fi spalate de tatal tau, poate vei primi un desert de la bunica ta. Iesi din nou afara, te joci cu cainele veciunului - ti-e dor sa ai si tu un animal de casa, caruia sa ii oferi afectiune, dar stii bine ca nu ai unde sa il tii. Ei, poate ca un animal de casa va fi pe To-Do List cand vei avea propria ta casa. (Doamne cat mai este pana atunci) Si cate se mai pot intampla pana atunci, poate sa te loveasca o masina, sa iti rupi un picior..nici nu stii..la cat de imprevizibila e viata.

Nu are rost sa dramatizezi. Ai venit acasa cu un motiv: evadareeee! Dar nu e chiar asa, te intalnesti cu prietena cea mai buna, rudele vin la masa sa te vada, sa le povestesti cum e ACOLO. Bine, nu vor intelege niciodata de ce ai ales sa pleci atat de departe, dar e destul ca stii tu si chiar daca nu iti mai place viata din orasul tau, asta nu inseamna ca te-ai schimbat. Mereu iti va face placere sa te intorci pentru cateva zile (hai sa nu exageram, cateva zile e destul) sa iti vezi familia. Si astfel iti dai seama ce ai pierdut pana acum Ce viata ai pierdut. Orasul enorm te fura, vrea sa te fure, dar tu nu i-ai permis lucrul asta pana acum si te cunosti destul de bine; stii ca nu vei exagera nici pe viitor. Trebuie sa recunosti in sinea ta ca iti place mai mult acolo; chiar daca te vaiti mai mult: trebuie sa iti faci singura cumparaturile, sa speli, sa calci, sa faci de mancare, inveti mersul pe jos, liniile metroului si uneori stii cateva statii de RATB. 

Mereu ti-a placut agitatia, trebuie sa recunosti. Ai vrut mereu sa fii libera, sa nu mai fi contorizata si acum ai parte de ce ti-ai dorit. Bine, nu in intregime, ai fi in Bora Bora, iar banii din cont s-ar multiplica pe zi daca ai avea tot ce ti-ai dori, asa esti doar in Capitala;))

Cu bune cu rele, vizita acasa nu iti face rau. Figurile tale nu au crescut chiar atat de mult, primesti si ceva bani de buzunar, mananci sanatos, ti-era dor de rasul tatei sau de emisiunile lui Oprah vazute din pat, impreuna cu mama ta, comentand despre machiajul artistelor si creatiile lor Oscar de la Renta... si chiar de momentele in care te certi cu bunica ta: sunt unice:D

Pornesti la drum cu sufletul linsitit. Desi privesti reintoarcerea acasa ca un fel de obligatie morala, poti sa faci si tu chestia asta de cateva ori pe an. Nu va fi chiar atat de horror. Si parca ti-e dor de Capitala, sa vezi oamenii cum se inghesuie la reduceri, sau cum fug pe trecerea de pietoni cand e rosu. Agitatia aceea te iti da dureri de cap. DA, de acea agitatie ti-e dor. Stii ca vei ajunge in Capitala si iti vei pune mainile in cap. Vei dori iar liniste, dar va trece mult timp pana cand vei trece iar prin acele aventuri de "reintoarcere".