Insomnia..

00:21.. Ideile incep sa curga in mintea mea, asemenea ploii de afara. Acest amalgam de idei, pe diferite teme si subiecte se joaca cu mintea mea. La fel ca ploaia de afara. La fel ca picaturile de ploaie, care vin dintr-o data si care, atunci cand cad si se izbesc de pamant produc un sunet lugubru. E o transpunere in universul liric al lui Bacovia. E copia fidela a unei nopti plina de nelinisti, a unei nopti dureroase, in care propriul trup se simte incatusat, se simte izolat, se simte prizonier, fara sansa de scapare.

Nelinistile pentru ziua de maine incep sa isi faca loc din ce in ce mai mult in mintea mea. De fapt o acapareaza cu totul si o sugruma, o lasa fara aer, fara speranta. Mintea nu mai reactioneaza. Spiritul e obosit. Sufletul e incarcat.  Prea multa tristete..sau prea multa implicare? Intrebare fara raspuns. Un proverb chinezesc spunea ca tu esti vinovat pentru tot ceea ce ti se intampla, pentru comportamentul tau si pentru modul in care reactionezi in diferite situatii. In acest fel, tu esti cel care da un anumit nivel de importanta unor fapte care poate, in ochii altuia, sunt insignifiante:) Da, tu esti cel care poate inceta suferinta de care sufletul tau incarcat nu mai scapa. Trebuie doar sa vrei.

00:32.. Ideile continua. Sunt multe si nu isi asteapta randul. Vin gramada si se suprapun, ajungandu-se la anarhia ideilor, la un haos fara precedent. Usor, ascultand din nou zgomotul strident cauzat de dansul ploii, incerc sa deschid acel dulap cu sertare. Fiecare idee in sertarul ei!! Degeaba, e prea tarziu. Oboseala isi face resimtita puterea si nu ma lasa sa ma impun. Insomnie? Poate ca da sau poate ca nu. Sau poate pur si simplu era momentul ca ideile sa se cristalizeze in scris. Era momentul pentru detasare, pentru relaxare. Am zis cumva detasare? Nu prea cunosc semnificatia cuvantului. Cunosc definitia, dar pentru ce daca nu ii gasesc o aplicare in realitate? 

00:38.. Melodia din casti ma face sa trec in universul oniric de care pana acum eram atat de departe. Vreau sa visez. Sa adorm, sa visez.. Vreau sa ma si trezesc, dar nu il alta lume. Imi place lumea mea,e...a mea. Cu buna, cu rele, e asa cum am facut-o. E prea tarziu pentru regrete...sau...nu?! Nu, nu e tarziu. Nu trebuie sa uit ca eu sunt cea care decide, deci, niciodata nu e prea tarziu. Gresesti in viata. Ei si?! Toata lumea o face. O persoana foarte apropiata mie imi spunea mereu:" Prostii invata din greselile lor. Desteptii invata din greselile altora. Tu alegi ce vrei sa fii." Nu mi-a placut niciodata citatul asta. Ma descuraja de fiecare data. Nu imi placea ca trebuia sa aleg o anumita parte sau eram deja intr-una dintre "echipe".

00:44.. Imi doresc din nou sa adorm. Si acum, parca si valul ideilor s-a calmat. Parca nu se mai izbesc atat de tare de mintea mea, contrar ploii, care parca a inceput si mai tare. Puterea cu care picaturile lovesc orice le vine in cale parca denota dorinta lor vindicativa de a se impune. 

Ce ma asteapta maine? Oare chiar vreau sa stiu? Nu, nu vreau sa stiu, dar nici nu vreau sa fiu surpinsa. Desi, o surpriza placuta mi-a placea. Cui nu? O atentie, un zambet, o imbratisare de la persoana iubita...si atat. Atat pentru a-mi continua drumul in lumea onirica in care am pornit cu speranta. Si ce are daca visez? Asa sunt eu. Traiesc in realitatea zilei de azi, dar realitatea trece prin ochii mei si e schimbata. Atingeri usoare de vise, picaturi dulci de iubire, parfum floral de sperante si o armonie de idei intr-un flux continuu si mereu alimentat.

00:55.. Ploaia continua cu brutalitate sa se faca simtita, dar deja efectul ei asupra mea a scazut considerabil. Ce e prea mult strica. De fapt, parerea mea este ca prea mult rau strica. Prea mult bine e mereu bine venit, mai ales in viata mea;) M-am trezit dintr-o data. Un zambet s-a instalat pe fata mea si parca nu mai vrea sa dispara. De ce sa dispara? In antiteza cu vremea mohorata de afara si melodiile melancolice din casti, zambetul continua sa domneasca. Era si timpul sa isi faca aparitia.

1:00.. Zambet. Idei. Oboseala. Totusi, nu se impaca. Oboseala..da, ea se face resimtita mai tare. E mai puternica. Vreau sa cad in visare. Si gata cu insomnia. Gata. Ganduri de decembrie. Ploua. E noapte. Zgomotul din surdina continua. Continua si ideile. Zambetul nu dispare. Noapte buna:)