Cred ca e cel mai comun subiect. Cred ca e printre singurele subiecte care vor dainui atata timp cat vor exista oameni pe pamantul acesta. Va exista si va fi unul din acele motive care „te baga in pamant”.
Tot ce citesti in carti, tot ce vezi in majoritatea filmelor sunt doar idei, momente, iubiri platonice. Exista o diferenta atat de mare intre lumea filmului si viata reala. Viata e mult mai dura. Se pare ca fiecare e pentru el. Se pare ca dupa ce „investesti” in relatia cu persoana apropiata, tot singur ajungi. Singur si „mizerabil”. Folosesc verbul „ a investi” intr-o forma metaforica: „investesti” sentimente, timp, pur si simplu iti pui sufletul pe tava. Nu vorbesc de relatiile de scurta durata, nu vorbesc de aventuri si nu vorbesc nici de acele iubiri pe care le intalnesti azi pe site-urile de socializare. Nu trebuie sa ai 2343585 de poze afisate cu iubitul tau pentru a-i demonstra ca il iubesti. Iubirea o demonstrezi prin fapte, prin gesturi, prin cuvinte. Cateodata chiar si cuvintele sunt de prisos; o imbratisare, un sarut valoreaza mult mai mult.
E pacat, totusi, ca la un moment dat totul se termina. Am auzit ca „dragostea dureaza trei ani”. Inca nu am o parere definita despre acest concept. Stiu ca protagonistii nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti, asa cum te invata basmele. Dar cu toate astea mai stiu ceva. Ceva mult mai important. Stiu ca, desi lumea nu e tocmai roz, si ca, desi exista un amalgam de certuri intr-un cuplu, exista si posibilitatea convietuirii. Asta se intampla doar daca ambele persoane cunosc cuvantul „compromis”. Pentru cei care nu cunosc semnificatia cuvantului si se afla intr-o relatie, ii sfatuiesc sincer sa puna mana repede pe DEX daca vor sa continue relatia..
Cel mai trist moment e atunci cand esti departe de persoana iubita. Cand ajungi acasa si iti dai seama ca iti e dor sa te tina in brate atunci cand dormi. Atunci iti dai seama cat de mult iti lipseste. Cand nu esti langa el. Cand desi l-ai vazut acum cateva ore, incepe sa iti fie dor de el. E sfasietor. Poate ca a sta cu persoana iubita 24/24 h e prea mult..si e adevarat ca fiecare are nevoie de timp pentru sine, fiecare are nevoie de putin „aer”, dar asta nu inseamna ca o relatie nu poate functiona.
Cu toate acestea, imi pare rau de fetele care au o varsta frageda si inca mai cred in acel happy ending. E trist, dar fiecare are un model acasa. Fiecare ajunge sa se poarte, de cele mai multe ori fara sa isi dea seama, aidoma parintilor. Cum parintii sunt un model pentru fiecare copil, acesta vazand certurile, discutiile, comportamentele alor sai, se gandesc ca poate asa e bine. Nu, nu e bine, dar odata adoptat, acest comportament nu se mai poate schimba.
Continui sa cred ca o relatie e asa cum o faci tu. Asa cum ii permiti tu sa evolueze. De fapt, nu e doar vina ta daca o ia pe calea gresita. E vina amandurora.
Sunt curioasa daca oare va citi cineva vreodata ce scriu. O fac de placere si sunt sigura ca nu sunt singura care are aceste ganduri si pareri. Ideile sunt aceleasi, poate doar folosesc prea multe metafore ca sa exprim ce gandesc. Scriu pentru ca imi place. Scriu pentru ca scriu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu